Give Me Those Moments Back.
Nu mai am chef de nimic, de nimeni. Mi-a disparut zambetul. Imi place sa pastrez aparentele.Nu o sa stii niciodata cand sunt cu adevarat suparata, nu o sa ma vezi niciodata plangand. Imi place sa cred ca iti amintesti de mine zambind, da, in ambele sensuri.
Ma simt asa blocata in trecut si ca e nevoie sa treaca un tren ca sa ma impinga mai departe. In afara de trenul ala cred ca ar mai fii o optiune. Si anume sa apara cineva, care sa ma ajute sa ma “deblochez”. Acel cineva intarzie sa apara iar eu simt ca o iau razna, not in a good way. Mai asteptam, daca nu,ne ramane trenul. Alcoolul cu siguranta ajuta..sau nu!
Nu cred ca o sa mai postez prea des, de fapt deja am inceput sa nu mai prea postez. O s-o cam las balta cu blogu’ meu, a aparut ceva nou. My baby. Cu pasi inceti dar siguri 
.
