brown sugar dose

Uuu, I lost my virginity

Brown Sugar — Wed, 21 May 2008 19:57:47 +0000

:)) HA HA HA.

De fapt am vrut sa spun ca.. azi a fost: my first timeeeeeee .. LA SECTIE :))

So, m-am ales cu o amenda, 250 RON, really nice.

Ce am facut?

Eh.. Scriam pe ziduri, da cine vrea sa stie ce scriam trebuie sa .. hmm let me think. Trebuie sa faca ceva.. gata, nu stiu ce, orice :)) . A gata stiu, sa ma intrebe!

Anyway, m-am distrat grozaaaav! Supeeer tare! NU glumesc..

Ce comunitari draguti.. Cat de prost sa fii sa scrii Luxandra in loc de Ruxandra, puii mei voi ati auzit de numele asta? Sa scrii la numele mamei Andreea cand el e de fapt Anca.. si sa scrii “marcar”in loc de marker (si nici aia nu merge ca nu era “marcar” :))) “-Stii nu am putut sa scriu decat ………. ca “FUCK” nu pot sa scriu pe procesu’ verbal :(”

Hai spune

Brown Sugar — Mon, 07 Apr 2008 20:00:33 +0000

Ce te-ar putea schimba? Sa zicem ca:

- A murit cineva din pariniti? (Doamne Fereste!!!)

- Prietena/prietenul tau cel mai bun nu mai e?

- Ai tai nu mai ai bani, rezulta ai devenit un om sarac lipit fara viitor.

Vreau .. exemple, situatii… whatever you call it.

Rabdaaaaaaaare!

Brown Sugar — Sun, 16 Mar 2008 20:21:39 +0000

Ma aflu in impas.

Nu stiu ce sa fac.

Prezent big problems: blogu’, tattoo, scoala… D’oh!

Ma gandesc sa-mi fac altul, nu-mi mai place asta… la tatuaj nu ma decid, pe la scoala nu prea dau..

Muuuuulta rabdare…

La naiba ce probleme am si eu … e Ingrozitooooor! (ironic)

26 martie 2008

o zi NEAGRA

E ultima oara!

Brown Sugar — Sat, 01 Mar 2008 18:55:57 +0000

dai play & read

Cred ca simt nevoia..

Te-am pierdut cand in sfarsit am invatat sa te iubesc. Te-am avut in palma si ti-am dat drumul iar acum te caut acolo unde nu stiu de ce dar credeam ca te voi gasi mereu. M-am inselat. Ai plecat de mult si chiar daca te vad pe aceesi banca, langa acelasi gard te simt mult prea departe. Te-am pierdut si nu am facut nimic ca sa impiedic acest lucru. Poate ca am renuntat prea usor la momentele in care am fost fericita sau am plans alaturi de tine si am ajuns sa plang din nou pentru tine. As vrea poate sa ma intorc in trecut dar cum sa fac asta cand tu ai inchis toate usile. Daca as fi stiut toate astea acum ar fi stat altfel lucrurile. Te iubesc… Cat am crezut in aceste cuvinte… si stiu ca si tu ai crezut. Si ce ma doare poate cel mai tare e ca inca mai cred in ele. Si continuu sa le rostesc dar nu mai este nimeni sa le asculte… Doar noaptea si cei patru pereti ai camerei in care ma ascud. De cine? Nici eu nu stiu. Astept in fiecare seara sa deschizi usa, sa ma trezesti si sa imi spui ca totul a fost doar un cosmar. In acelasi timp sunt insa constienta ca acest lucru nu se va intampla niciodata. Mi-am semnat singura sentinta… m-am autocondamnat sa traiesc un cosmar real din care nu ma poate trezi decat acela care stiu ca nu o va face niciodata. Stiu ca ma auzi si ma doare nepasarea ta… Iti place ce ai facut din mine? Imi curge oare sufletul in aceste randuri? Am pastrat din inocenta primelor vorbe, priviri, atingeri, zambete… ce zici? M-am pierdut sau sunt aceeasi, zi-mi, urasc indiferenta…

Departarea dintre noi nu o pot apropia nicioadata, nici macar in timpul noptii, atunci cand intreaga suflare divina se scoboara pe pamant si intregeste sufletele atator mii de indragostiti. Mintea imi dicteaza sa- mi abandonez trecutul si sa uit de tine, dar prezenta ta imi provoaca regrete amarnice. Simpla ta privire ma nelinisteste, uneori ma duce la nebunie; sensibilitatea ta ma face sa- mi doresc in fiecare moment sa fiu un om mai bun si sa nu mai am placerea aceasta atat de cruda de a rani sufletele tuturor celor care ma inconjoara.
Amintirea ta e ca un opiu; cu cat gust mai mult, cu atat nu ma mai pot satura. Simt ca in scurt timp voi deveni dependenta si nimeni nu ma va putea trata de aceasta incurabila boala.

De fiecare data cand sunt acaparata de rautatile vietii cotidiene ma regasesc in … Tine, in amintirea noastra. Ea ma face mai puternica si imi ofera sperante … E frumos, dar e si dureros, in acelasi timp. Constientizez faptul ca traiesc in visuri, dar hei, cine nu a simtit la fel ca si mine? Toti ne reculegem in milioane de clipe fericite ale trecutului si trecem peste neputintele firesti. Mi- am recunoscut, intr- un final absurd, ca ai fost extraordinar, cel putin pentru mine … Erai exact ce cautam in aceasta lume insipida; tu ai fost singurul ce mi-ai dat viata in ochii iubirii. As putea sa- ti multumesc vreodata pentru tot ceea ce ai facut pentru mine … din mine?

Cuvintele imi sunt de prisos; mai bine tac si te astept ca intr- o buna zi sa- mi redeschizi portile pe care le- am ferecat din momentul in care ai plecat sau mai bine zis, ai disparut, si sa ma strangi cu atata forta la pieptul tau incat pur si simplu sa ma strivesti. Nu cred ca mi- as mai simti moartea, vreodata …

Nu mai, gata, e ultima oara..

Scriu eseuri dupa care le ard la geam sperand ca vantul sa aduca la tine cenusa iar ea sa iti sopteasca suferinta mea… Dar in acelasi timp nu vreau nici mila ta. Vreau doar ceea ce as fi putut avea candva…

Give Me Those Moments Back.

Brown Sugar — Thu, 07 Feb 2008 22:04:16 +0000

Nu mai am chef de nimic, de nimeni. Mi-a disparut zambetul. Imi place sa pastrez aparentele.Nu o sa stii niciodata cand sunt cu adevarat suparata, nu o sa ma vezi niciodata plangand. Imi place sa cred ca iti amintesti de mine zambind, da, in ambele sensuri.

Ma simt asa blocata in trecut si ca e nevoie sa treaca un tren ca sa ma impinga mai departe. In afara de trenul ala cred ca ar mai fii o optiune. Si anume sa apara cineva, care sa ma ajute sa ma “deblochez”. Acel cineva intarzie sa apara iar eu simt ca o iau razna, not in a good way. Mai asteptam, daca nu,ne ramane trenul. Alcoolul cu siguranta ajuta..sau nu!

Nu cred ca o sa mai postez prea des, de fapt deja am inceput sa nu mai prea postez. O s-o cam las balta cu blogu’ meu, a aparut ceva nou. My baby. Cu pasi inceti dar siguri .

convertiti

Brown Sugar — Thu, 31 Jan 2008 18:49:32 +0000

“Le-a venit mintea la cap?

Mergeam pe stradă discutând pe diverse teme cu un prieten, pe care nu-l mai

văzusem de mult şi timpul parcă trecea altfel. Ştiţi şi voi cum e să nu te

întâlneşti cu cineva de ceva vreme şi apoi să vorbiţi despre tot felul de

„noutăţi”.

Mai absent de felul meu, cu diferite scheme de reţea în cap, cu gândul la cum

să fac să pun în practică toate visele mele şi să am din punct de vedere

tehnologic tot ce-mi doresc, fără să dau prea mulţi bani, mergeam pe trotuarul

flancat de maldăre de zăpadă netopită şi murdară.

În timpul ăsta, în jurul nostru oamenii grăbiţi nu dădeau importanţă râsului

meu strident la auzul năzbâtiilor pe care tovarăşul ăsta le făcuse în ultima

vreme. Sincer, şi eu dacă m-aş fi aflat în locul lor, aş fi crezut că sunt 2 băieţi

pe stradă care fac glume şi se amuză copios, nimic ieşit din comun. De fapt,

nici nu era ceva ieşit din comun.

Totuşi, prea multe se întâmplau: am prins toate semafoarele de la trecerile de

pieton pe verde, găsisem nişte bani pierduţi şi mai mult de-atât, unul dintre

noi câştigase un premiu la un magazin, fiind al 100-lea client pe ziua aia şi

astfel primind o reducere de 50%. Ori căzuse norocul peste noi, ori toate ăstea

precedau ceva mai important.

Nu, n-am câştigat la loto sau cine ştie ce alt concurs de genul ăsta. Nu. Am

întâlnit pe cineva. Mai bine zis, am reîntâlnit pe cineva.

Trecând de clădirea impunătoare ce păzea intersecţia aia aglomerată, dăm

colţul (aţi vrea voi :P) şi trecem strada miraţi de „verdele” pe care l-am prins

din nou. La un moment dat, ridic privirea sus şi întrezăresc un chip cunoscut,

dar în acelaşi timp surprinzător de nou. O siluetă zveltă, ţinută impunătoare şi

privire neliniştită, o văd cum se uita în toate direcţiile încercând să sune pe

cineva. Era clar, întârziase. Discuţia continua, însă eu, ca ascultător, nu-mi

făceam rolul, deoarece privirea mea îmi era aţintită asupra ei.

Mă uit insistent la ea, fixând-o acolo, în faţa acelui magazin şi încercând să-mi

dau seama, de ce mi se pare atât de cunoscută. Trecând pe lângă ea, întorc

capul, conştient că voi atrage atenţia asupra mea în modul ăsta, continuând

acel contact vizual.

Şi surpriză! Surpriză mai surpriză decât îmi puteam imagina! Era ea, cea pe

care luni de zile am blamat-o şi a fost subiectul #1 al glumelor, majoritatea de

prost gust şi care erau menite să-i bage minţile în cap. Era ea, diva emo, cea

mai emo dintre emo kids, reprezentanta frezelor kinki, hainelor multicolore,

brăţărilor şi părului colorat în zeci de culori. Era Andra.

Cum am realizat asta? Ehe.. asta e partea mai frumoasă. „ooo, bună Mircea, ce

faci mă? de când nu te-am mai văzut…” Eu, buimac şi încă puţin confuz,

nefiind sigur de identitatea ei, îngaim câteva vorbe, admirând-o şi spunând

pronunţat : „buă… ce bine arăţi, îţi stă mai bine aşa decât astă vară!!!”.

A fost ceva scurt, de moment şi fugitiv. Trecând mai departe, îl întreb pe

interlocutorul meu, amicul care m-a însoţit pe drum : „mă, de unde o cunosc

eu pe-asta mă?” . Răspunsul a fost acela care m-a surprins cel mai mult : „e

ratata aia emo mă… tâmpita aia de astă-vară, Ely sau cum dracu’ o cheamă”.

Am mers mai departe, ajungând în scurt timp la bancomatul ăla. Bineînţeles,

pentru a nu se dezice situaţia, cardul n-a fost acceptat şi a trebuit să mă întorc

pe acelaşi drum pe care plecasem, având astfel de data asta ocazia de a o

revedea. Noroc sau ghinion, intrase în acel magazin, însoţită de-o prietenă. Ce

m-a bucurat cel mai mult n-a fost faptul că nu era la braţ cu un alt băiat, ci

mai degrabă faptul că amândouă arătau normal, ca 2 fete de 17 ani, cu capul

pe umeri, fără mentalităţi idioate şi stiluri „la modă” adoptate din dorinţa de a

fi în trend.

În realitate, asta a fost surpriza: să văd un om pentru care am avut cel mai

mare dispreţ şi pe care n-aş fi dat 2 bani cum s-a schimbat, cel puţin la

înfăţişare. Ce-are în cap, nu ştiu, pentru că în afară de un salut fugitiv, nimic

nu s-a mai întâmplat, dar am totuşi speranţa că în capul pokemonilor emo de

astă-vară, s-a mai depus puţină brumă de creier şi au realizat că prin astfel de

atitudini, nu vor face decât să se distrugă din punct de vedere fizic, moral şi

mai ales social. Aşa, aşa vă vreau! Convertiţi…”

Bof, asta e scris de un prieten din Constanta, nu are blog, mi l-a trimis prin mail si m-am gandit sa-l public, desigur cu acordul lui. Hope you like it.

imi pare rau.

Brown Sugar — Tue, 29 Jan 2008 10:10:42 +0000

ete o leapsa cica cu expresii pe care le folosesc des, i guess, la asta se referea nu?

- sa mori tu!

- haide frate…

- hai pana la baie/hai la o tigara/da-mi un foc.

Mai taranca de fel !

Imi pare rau ca am facut atatea prostii. Acum platesc… urmatorul post cred ca va mai fii…peste aproximativ o mie de ani (joke, I Hope).

Voie Buna!

nu mai . gata.

Brown Sugar — Fri, 18 Jan 2008 09:53:17 +0000

Big Plans:

-sa ma las de fumat

-sa ma apuc de invatat

-sa nu mai chiulesc

Doamne, da-mi putere!

Romeo I’m dreaming part 3

Brown Sugar — Thu, 17 Jan 2008 09:34:49 +0000

In urma cu cateva zile l-am cunoscut pe Sammy. Sammy e student la actorie. Sammy il cunoasteee! Si mi-a promis ca vara asta o sa stam toti trei la o cafea. Sa vedem daca se tine de cuvant :). Eu una numai cand am auzit eram in extaz, nici nu vreau sa imi imaginez daca as sta la aceiasi masa cu el cum as reactiona. In fine, can’t wait.

Zilele astea nu prea am fost la scoala. Cam funny, eu nu eram la scoala insa mama era.Pana acum am avut noroc, ca nu i-a dat in gand sa vina pana la clasa sa vada daca progenitura ei e la ore. But you never know. Plictisita. Asta e cuvantul care imi defineste starea. Si creca asta si transmit.

Ieri am cunoscut-o pe Arinia.. vorbisem cu ea cu o seara inainte, ma rog noapte. Ea e unul din “specimele” rare care inca mai vietuiesc printre noi. Genul de fata foarte cuminte si echilibrata, studioasa bla bla si toate alea care mie imi lipsesc :). Are 16 ani, e a 10-a in Buzesti. In ciuda faptului ca e foarte cuminte, nu, nu e deloc inapoiata sau ceva de genul. Sunt convinsa care are si ea ideile ei non-conformiste si ca daca i-ar sta in puteri s-ar mai schimba umpic, in ceea ce priveste viata sociala. Insa, dupa cum mi-a povestit ea, parintii sunt cel mai mare impediment.Ca nu o lasa sa iasa decat pana la ora 7, ii dau trei zeci de mii pe zii. Si uite asa am realizat eu cat de privilegiata sunt ca am totusi niste parinti mai “destupati” la minte si nu imi pun foarte multe restrictii. Thank you God! In orice caz daca as avea niste parinti ca ai ei cred ca m-as interna la ospiciu. Daca as putea pe cuvant ca as ajuta-o cu cea mai mare placere… dar ma tem ca ea trebuie sa faca ceva pentru ca totusi e cam exagerat. Adica eu una, ii inteleg pe ai mei cand ma cearta si isi fac griji si cand nu au incredere in mine si bla bla.. ca au motive la cum sunt de tampitica dar la ea nici nu cred ca se pune problema sa faca ceva rau. Chiar imi pare rau de ea… Stiu ca o sa citesti asta, nu vreau sa incurci sentimentul de mila cu cel de compasiune. Fii rea!

Leaaaapsa from deedee:

1) De ce ai acceptat leapsa aceasta?

ca imi era dor. d-aia.

2) De cand esti in blogosfera?

1 octombrie 2007

3) Cum ai ajuns sa-ti faci blogul?

am citit blugul Ralucai si mi-a placut si asa m-am gandit sa-mi fac si eu… mai mult din lipsa de ocupatie nu aveam (am) vreun plan maret.

4) Care este primul blog pe care ai intrat vreodata?

am zis, pe al Ralucai.

5) Enumera 3 lucuri pe care le crezi importante ca sa reusesti in blogging:

habar nu am. nu mi-am propus sa reusesc in blogging deci nu stiu ce ar trebui sa faci.

6) Cel mai citit blog de catre tine:

A. Faith, Deedee,Moxx…

7) Alte bloguri care le mai citesti:
Equilibru, Matr3o,Graurik, Anna…

8 ) Care platforma de blogguri o consideri cea mai buna? (ex. Haipa, Blogger etc.)

da’ te gasisi pe cine sa intrebi . dunno, i don’t care.

9) Este important traficul pentru tine?
nu prea

10) Sunt importanti banii pe care i-ai putea obtine din reclame?
bineinteles ca sunt. de ce as fii ipocrita…

11) Cel mai urat blog pe care l-ai vazut
nu mai tin minte exact, unul in engleza al unui tip despre medicina sau ceva de genu’, imi cam intorcea stomacu’ pe dos.
12) Consideri ca e un lucru vital sa ai un domeniu .ro/.net/.com etc. ?
deloc
13) Parola cu care te loghezi la blog:
habar nu am care e
Sa o ia care doreste.

welcome back to me!

Brown Sugar — Mon, 14 Jan 2008 21:47:20 +0000

Uite maaa! I’m back.

Da. DA. Da.

De ce? Pe scurt.

Azi, in sfarsit am fost si eu la scoala, eh, sa zicem ca imi prelungisem “concediul” si toti mi s-au plans ca de ce mi-am sters blogul. Si cand zic “toti” ma refer la persoane la care totusi tin. Intr-un final dupa cateva discutii am cedat :). Nu promit ca o sa scriu in fiecare zii dar o sa scriu indeajuns de mult incat sa ma simt eu mai bine si eventual sa ii “delectez” si pe altii cu debitarile mele.

Xoxo